Săptămâna trecută, pe data de 14 februarie, CEDO a făcut publică decizia prin care Ema Pendiuc a învins statul român. Fiica cea mare a lui Tudor Pendiuc a reclamat la Strasbourg condiţiile considerate inumane în care a fost tratată la momentul arestării sale, a tatălui ei şi a mai multor oameni de afaceri.
Pe 6 noiembrie 2014, primarul Piteştiului, fiica sa, precum şi oamenii de afaceri Valentin Vișoiu, Florin Barbu, Constantin Scarlat şi Gheorghe Văsâi erau duşi la DNA Bucureşti şi ulterior reţinuţi în dosarul numit generic „Publitrans”. Dacă personajele publice din anchetă erau învinuite cu precădere de condiţiile în care transportul de călători al Piteştiului a făcut obiectul unei asocieri public-private, Ema Pendiuc a fost vizată drept beneficiara unei şpăgi pe care tatăl său ar fi primit-o de la Valentin Vişoiu, şpagă transpusă într-un apartament din Capitală.
Evenimentele respective au început la 6 dimineaţa şi s-au finalizat târziu în noaptea următoare, cei care erau anchetaţi petrecând ore lungi la percheziţii, în sălile DNA Bucureşti şi plecând apoi către arestul Capitalei, cunoscut şi sub denumirea de Beciul Domnesc.
Ema Pendiuc (35 ani) era însărcinată. Avea să primească 24 de ore de arest, pentru ca apoi judecătorii să dispună cercetarea ei în libertate. Tratamentul din ziua reţinerii, continuat cu cel din arestul capitalei au determinat-o pe fiica fostului primar să dea în judecată statul român la CEDO.
Procurorii DNA fuseseră informaţi de starea ei de sănătate
În septembrie 2014, Ema Pendiuc primise – ca urmare a unor probleme cu sarcina – un tratament care trebuia administrat de două ori pe zi. În luna respectivă, chiar după o vizită la spital, fiica primarului a fost dusă prima dată la DNA, ca martor, ocazie cu care a luat act de acuzaţiile din dosar. În cadrul acestor audieri, Ema Pendiuc a informat procurorii cu privire la starea ei de sănătate, tratamentul obligatoriu prescris şi efectele adverse.
Două luni mai târziu, interveneau percheziţiile, ancheta finală şi arestarea. Însărcinată şi aflată sub tratament pentru păstrarea sarcinii, Ema Pendiuc a petrecut 8 ore pe holul DNA fără mâncare şi apă aşteptând să fie chemată în faţa procurorilor. Dusă ulterior în arestul capitalei, tânăra s-a izbit de refuzul medicilor de la centrul de arest preventiv de a-i administra tratamentul destinat păstrării sarcinii. Nu a primit, de asemenea, nimic de mâncare până a doua zi dimineaţă, iar celula în care a fost dusă corespunde unor descrieri demne de tabloul unor puşcării medievale.
Poveştile demne de Evul Mediu din plângerea de la CEDO
În plângerea adresată către Curtea Europeană, Ema Pendiuc a menționat faptul că pe data de 6 noiembrie, când s-a produs și arestarea, s-a trezit cu mai mulți polițiști la ușă pentru a fi condusă la sediul DNA și audiată din nou. A ajuns acolo în jurul orei 10:00 dimineaţa şi până la ora 18:00, timp de opt ore, a stat în picioare pe holurile instituției, condiţii în care nu a avut acces la mâncare sau la apă. Într-un târziu, i s-a luat declarația, în prezența reprezentantului legal desemnat, procurorii aducându-i la cunoştinţă că s-a început urmărirea penală împotriva ei pentru complicitate la luare de mită și spălare de bani. Seara, în jurul orei 19:00, DNA a plasat reclamanta în custodia poliției pentru 24 de ore și a dispus reținerea sa în Centrul de Detenție al Poliției București („Centrul”). În ziua de după, Tribunalul București a respins cererea DNA de arestare preventivă pentru 30 de zile și a dispus eliberarea Emei Pendiuc cu condiția obligării de a nu părăsi țara.
Despre reținerea sa în arestul Capitalei (Beciul Domnesc așa cum a fost denumit generic acesta), avocatul Emei Pendiuc a menționat în plângerea formulată către CEDO următoarele:
„Medicul centrului de detenție a refuzat să-i ofere tratamentul necesar pentru sarcină. De asemenea, autoritățile centrului de detenție nu i-au oferit mâncare sau apă până a doua zi dimineața, iar atunci când a primit niște mâncare, aceasta era nepotrivită pentru starea ei. Mai mult decât atât, aceasta a fost deținută într-o celulă de 5 mp, împreună cu alte trei persoane care erau fumătoare, deși aceasta informase autoritățile că era nefumătoare și că fumul de țigară era dăunător pentru starea ei. În celulă era frig și a fost forțată să doarmă îmbrăcată cu haina groasă, într-un pat care avea doar o saltea, fără plapumă și fără lenjerie de pat. Celula era dotată cu o chiuvetă și o toaletă turcească. Toaleta era separată de restul celulei printr-o perdea și era acoperită cu un dispozitiv de plastic pentru a împiedica șobolanii să intre în celulă. Un duș era montat deasupra toaletei și era, de asemenea, utilizat pentru a trage apa la WC. Nu a avut acces la apă caldă în timpul detenției sale, iar apa rece de la chiuvetă era insalubră și nu ar fi putut fi folosită pentru băut. Mai mult decât atât, i s-au permis numai treizeci de minute de exerciții în aer liber în același timp cu alte trei persoane reținute cu ea într-o curte de 6-7 metri pătrați cu ziduri înalte de 3 metri și acoperite cu un grătar metalic. Celelalte trei persoane din curte au fumat în mod constant, iar curtea era plină de fum de țigară, deoarece aerul curat nu putea intra în curte din cauza pereților laterali foarte înalți.”
Ema Pendiuc, prin reprezentanții săi legali, a invocat articolul 3 din Convenție, susținând că a fost supusă unui tratament inuman și degradant, precum și la suferințe fizice și psihice intense, deoarece, chiar dacă autoritățile naționale cunoșteau starea sa medicală gravă, aceasta a fost forțată să aștepte timp de opt ore fără apă, hrană sau un loc unde să se așeze la sediul DNA înainte să i se ia declarație. Mai mult decât atât, aceasta a fost deținută într-o celulă supraaglomerată, murdară și rece, împreună cu persoane fumătoare, fără aer curat, exerciții fizice, alimente sau apă, fără acces la apă caldă și fără a i se da o lenjerie de pat și o plapumă. În plus, medicul centrului de detenție al Poliției București a refuzat să-i ofere tratamentul necesar pentru a evita un avort spontan.
„Am spus în plângerea înaintată la CEDO tot ce am trăit acolo. Am avut sentimente greu de descris pentru o femeie aflată în starea mea de atunci. Dumnezeu m-a ajutat și mi-a salvat sarcina. Medicii mi-au spus ulterior că a fost un miracol că am putut păstra copilul, după toate prin care am trecut în acea perioadă. Vladimir Nectarie este minunea noastră, de acea are și aceste prenume. Al monseniorului Vladimir Ghica și al Sfântului Nectarie, drept mulțumire pentru ajutorul primit și pentru că mi-au permis să îi dau naștere. Nu am făcut demersul la CEDO pentru daune, ci cu dorinţa de a semnala ce se întâmplă acolo. Simpla decizie favorabilă a CEDO este ce mi-am propus pentru a atrage atenţia asupra condiţiilor degradante, inumane pe care autorităţile competente trebuie să le corecteze în ceea ce priveşte ţinerea în arest a unor oameni.”, a declarat Ema Pendiuc.
